Prin jungla

Imi place goana dupa job-uri. Intalnirile cu oameni noi, oameni pe care ii placi la prima vedere si speri ca in cateva saptamani veti deveni colegi, Imi plac oamenii care vor sa te asculte si sa te cunoasca. Imi place domnisoara de la H.R. care se imbraca dragut si iti povesteste despre postul la care aplici ca si cum ar fi al tau. Ador birourile frumoase, oamenii care se saluta respectuos, glumitele de birou si cochetaria din firme. 

Vreau ca dimineata in drum spre serviciu sa savurez cea mai buna cafea. Vreau sa ma trezesc la ora 6:00 si sa nu simt ca trebuie sa mai dorm 5 ore. Vreau... O sa reusesc.

Transform verbul "a vrea" in "a reusi".

Dupa ani si ani.....

Am ramas fara... Dupa ani si ani de "experta" in sfaturi mi-am dat seama ca eu nu imi urmez sfaturile. Stiu sa inghit rahaturile tuturor, stiu sa ascult fiecare poveste, stiu sa gasesc solutii la problemele altora, stiu sa iert, stiu sa uit, stiu sa pun fericirea celorlalti pe primul plan, stiu da fiu opimista, stiu sa fac oamenii de langa mine sa se simta bine, stiu sa ajut, stiu sa daruiesc, stiu sa accept orice prostie. DAR PE MINE CINE MA AJUTA? Cine ma asculta? Cine ma apreciaza pentru ceea ce sunt? Cine ma suna sa ma intrebe "esti bine?"? Cine ma scoate in oras cand nu ma simt bine? Cine imi iarta greselile? Cine ma iubeste asa cum sunt? Cine vrea sa ma cunoasca? Cine nu fuge de mine? Cine ma place? Cine imi da o sansa? Cine?

Le spun mereu prietenilor: sunteti singuri, trebuie sa invatati sa traiti singuri! Daca o sa fiti fericiti cu voi, o sa fiti fericiti cu oricine. Oamenii vin si pleaca in viata asta. Unii ne viziteaza ani- altii zile. Suntem singuri si trebuie sa ne bucuram de momentele in care avem alaturi de noi anumite persoane.

Dar eu nu imi urmez sfaturile. Sunt plina de ura... Sunt plina de toate povestile urate pe care le-am ascultat. Sunt acoperita de toate lucrurile murdare care se intampla.  Gasesc explicatii pentru orice prostie pe care o fac "prietenii mei". Era beata, il iert ca nu stie ce face, tineretea te indruma gresit, a crezut ca si-a gasit dragostea, daca o place nu ma pun in calea fericirii, o sa ma sune intr-o zi, ma multumesc cu ce am, oricum nu ne potrivim, ma vede ca o prietena, am fost cu pritenul lui, il inteleg, o inteleg, ii inteleg. NU INTELEG NIMIC!
Ma mint ca sa ii las pe altii sa-si traiasca fericirea. In loc sa le gasesc scuze ar trebui sa le torn o galeata cu rodii in cap.

Imi invat pritenii sa spuna ce ii deranjeaza, ii invat sa comunice, ii invat sa se exprime, ii invat sa fie liberi. In schimb eu ma inchid in colivie si incerc sa ii fac pe ceilalti fericiti. Fericirea mea e aici si acolo e peste tot si a venit timpul sa ma trezesc si sa lupt pentru ea.

Am ramas fara prieteni. I-am avut vreodata? Prietenii ma suna atunci cand au o problema: s-au certat cu parintii, s-au despartit de prietena, nu stie ce baiat sa aleaga, e stresata cu plecarea in strainatate, e insarcinata, a dat-o prietenul afara din casa etc. Dar cine suna sa zica "ce faci?esti bine?"?

Prietenii sunt la bine si la rau. Eu sunt doar la rau. Prin urmare nu am prieteni... Azi sunt mama ranitilor care se lauda cu cate lucruri bune face pentru prietenii ei.

Dar gandeste-te, tu! Cati priteni ai? Cine te suna sa te asculte? Cine te cauta fara sa aiba o problema? Cine vine la tine sa iti aduca un cadou din senin? Cine vrea sa stie ce mai faci fara sa isi spuna el problemele?
Unde sunt prietenii?

O fi soare, dar nu-l vad eu

Am uitat sa scriu. Am uitat sa traiesc. Imi trimit gandurile catre degetele ce se joaca cu tastatura doar in momentele de nebunie. Am desenat cuvinte cand am fost nebuna de dragoste, nebuna de fericire- acum sunt nebuna de mine.

Ma enerveaza oamenii care au uitat sa se respecte. Dragii mei, pentru a avea o viata frumoasa respectul este esential. Iubirea vine si pleaca. Dragostea pe care o credeti voi nemuritoare a murit de mullt timp. Cand iti alegi o persona alaturi de care sa iti petreci 5 minute din viata ta sau 50 de ani trebuie in primul rand sa stii ce e respectul. Cum credeti ca se ajunge la nunta de argint sau de aur? Cu batai? Cu tipete? Cu injuraturi?
Cu inselat? Nu neg ca initial acei oameni s-au iubit- poate multi dintre ei inca se iubesc. Dar pe parcursul a 50 de ani exista si vremuri in care mersul la restaurant devine privit la televizor, in care salariul initial al sotului din care domnita isi cumpara pantofi in fiecare luna devine bun doar pentru traiul zilnic. Daca atunci cand ajungi acasa dupa o zi ingrozitoate la serviciu iti iei partenera in brate si ii spui "esti  minunata" esti pe drumul cel bun. Daca nu faci asta incearca sa inveti ce e respectul. As putea sa vorbesc zile intregi despre respectul uitat pe un colt de etajera, dar nu mai are rost...

Ma deranjeaza gandacii, luminile puternice, minciunile, cei care nu sunt in stare sa spuna ce simt. Nu mai inteleg lumea pentru ca nu ma inteleg pe mine. Nu imi gasesc locul. Il caut la 100b, dar nu e. Il caut in asternuturi animal print, dar doar ma amagesc.  Il caut in culori mov pe pereti, in cutiile de la ikea, in trecut si in viitor. Uneori il gasesc toamna pe o banca intr-un parc in timp ce frunzele danseaza cu vantul. Alteori alerg zile intregi dupa el, ca babele care se urca in tramvai si pandesc un loc. Nu stiu unde e locul meu. Am nevoie de cineva sa ma ajute sa il gasesc. Am nevoie de mine.

Ma enerveaza cei care vad in mine o prada si nu ceea ce sunt eu in realitate. Ati uitat sa fiti prieteni . De ce cautati iubirea vietii voastre in mine cand de fapt aveti nevoie doar de o noapte cu inca una? Nu ma plang. Doar intreb pentru ca este foarte urat atunci cand refuzi un om sa iti dai seama ca el te voia doar pentru un anumit lucru. Nu are nevoie de prieteni, prieteni are destui. Cat dureaza la voi cuvintele frumoase si dragostea? O saptamana- pana primiti un NU. Moare oare dragostea? Sau nu a existat niciodata?

Ma deprima cei care vor sa se foloseasca de mine, cei care nu ma apreciaza. Cei care ma vad ca pe un covrig pe care trebuie sa il manance ca sa ajunga la desert. De ce nu aveti prieteni? Pentru ca nu stiti sa fiti prieteni. Pentru ca voi credeti ca fericirea voastra e mai importanta decat a celorlalti. Individual sunteti nimeni. Unul din 6 miliarde.

Eu sunt un nimeni. Un nimeni care s-a pierdut printre nimeni si nu se mai gaseste. Sper ca m-a luat valul si m-a dus acolo unde Dunarea se varsa in Marea Neagra. Sper ca m-a luat cerul sa imi arate sfintii despre care ma invata bunica atunci cand eram mica. Sper ca m-a luat Osho cu el in India. Speranta moare ultima... Sper sa ma regasesc

Un fluture printre omizi

Cand e linistita viseaza …viseaza frumos. In aceasta noapte o urmarea un convoi de forte in vis. Oare ce sa insemne asta? Inchide usor ochii si simte caldura patului, apoi se ridica brusc si cauta cartea cu interpretarea viselor . Dupa 10 minute de rasfoit nici un rezultat…

“E dimineata in zori de zi…..” .

Am uitat sa traiesc, am uitat sa iubesc, am uitat sa fiu eu. Mi-am pierdut sentimentele si nu stiu daca o sa le mai gasesc  vreodata . Daca le-am pierdut la marginea unui lac probabil le-a gasit un pescar – a avut o zi proasta caci firul nu a fost prea intins, dar la sfarsit s-a bucurat intens de asfintit.

Daca le-a gasit un copil acum se joaca cu o pofta nebuna si isi imbratisaza tatal.

Poate la malul marii cineva face castele de nisip si priveste rasaritul. Poate le-am uitat in statia de autobuz si cineva a luat amenda.  Cineva e in club cu prietenii, cineva canta fara sa aiba voce, cineva danseaza fara sa ii pese de ritm, cineva plange cand asculta o melodie.

Ma duc sa le caut in Parcul Carol. Vreau sa urc fiecare treapta punandu-mi o dorinta si cand ajung la Mausoleu sa se indeplineasca toate. Dar nu… doar vise-tot fara semtimente.

Mi-e dor de sentimentele mele… mi-e dor sa fiu furioasa, mi-e dor sa ma sperii din orice, mi-e dor sa simt parfumul celorlati – mi-e dor de mine. Dar daca le-am lasat in camera? Acum se urca pe pereti si incearca sa evadeze. Gasesc un crater in parapet si se imbulzesc  ca la cutremur spre spatiile libere dintre tocaria ferestrei - TEAPA prietenelor-AVEM TERMOPANE!!!