Cel mai cuminte haos

Ahh! Imi plac discutiile interminabile. Imi plac intrebarile prostesti.
Si am iesit din casa pentru nimic. Nu am avut un scop, am avut un gand. Zilnic ma pierd printre gandurile mele si-mi place sa visez. Ma pierd noaptea pe la etajele superioare si uit drumul spre cotidian, Si-mi place- normal ca imi place pentru ca e frumos sa faci prostii, sa faci ce vrei, ce simti.

Uit de mine, uit cine sunt, ce vreau- doar traiesc. Si e asa frumos,,, Dar am uitat sa invat si asta pare sa fie o problema. Sunt un copil care a descoperit o jucarie noua si uita ca mai trebuie sa si manance.( Imi pare rau ca am uitat sa scriu corect. ). Cand eram mica nu stiam sa cer, nici acum nu stiu sa cer. Eram intr-un magazin, vedeam o jucarie (o carte, un magnet, o bicicleta) si in ziceam "cand o sa fiu mare o sa imi iau tot ce imi doresc". Sunt mare, nu mai vreau carti, nu mai vreau bicicleta. Vreau prieteni.

Vreau oameni care sa piarda noptile cu mine. Vreau oameni care sa fie ei insisi, care sa nu isi puna in fiecare zi o alta masca. Vreau ca atunci cand imbratisez pe cineva sa simt ca am imbratisat un prieten, ca acea persoana ma vrea in bratele sale. Vreau sa imi pierd cerceii prin asternuturi colorate. Vreau, dar ce dau?

Dau o jucarie din colectia mea imaginara acelei persoane care ma face sa zambesc zilnic. Dau o zi din viata mea cuiva care a avut o problema si are nevoie de cineva care sa asculte intamplari. Intind o mana catre omul care a alunecat pe gheata. Ma arunc in haos pentru tine.

Te vreau langa mine. TU, cel care te regasesti printre randuri. Si esti in multi. Si esti in multe. Mi-e dor de dragoste si de mare.

Multumesc!

Multumesc, Radu!
 In urma cu 4 ani imi scriam gandurile pe orice site si doream sa venin jurnalist. Azi sunt inginer. Am uitat sa scriu. Am uitat de blog. Am uitat sa zambesc. Am uitat sa cred.
Mi-ai dat un leu. Lumea daca primeste "un dolar" il pune in portofel si il pastreaza. Asa o sa fac eu cu leul de la tine. Nu conteaza de ce mi l-ai dat. Conteaza ceea ce cred eu despre acel "leu".
  Eu sunt leu. Interpretez cum vreau eu. Ce conteaza cu adevarat pentru mine?
Conteaza ca mi-ai oferit un leu. Conteaza prietenii, conteaza respectul, conteaza sufletul. Nu te cunosc. Nu ma cunosti, Dar cat fugi de o persoana pana sa o intalnesti? Esti egoist, esti naiv, esti cu 2 fete, esti in milioane de feluri- dar nu esti tu vinovat ca cei de langa tine nu stiu cine esti,
  Te cunosc. Te cunosc din povestile celorlalti. O sa renunt la imaginea asta pentru ca nu vreau ca eu sa fiu cunoscuta din povestile altora. Un nou an... o noua viata,


Pentru mine conteaza ca atunci cand ajung in parc sa imi zambeasca trandafirii chiar daca sunt -10 grade afara. Imi place sa cad pe gheata si sa zic "eram sigura". Imi place sa ma dau mare, imi place sa fiu prima, imi place sa iau 10. Urat este ca nu vreau sa iau 10 pentru mine- vreau sa iau 10 ca sa iti arat tie (sau alcuiva) ca pot sa iau 10 la examen, dar nu vreau pentru ca asta nu ma face fericita. Vreau sa ma plimb pe strazile Bucurestiului si sa ploua! Sa cada apa din cer si lacrimi din mine. Nu stiu ce vreau!

Sunt un parfum ce se pierde in aerul rece si dur. Sunt un nimic acolo unde este totul. Pentru mine conteaza un zambet, Imi plac prietenii- pentru mine prieten este cel pe care il suni la ora 3 si vine si te scoate din c...t.
Urasc masterul, imi urasc colegii, dar ii iubesc in acelasi timp pentru ca sunt persoane care ma cunosc de o luna si imi ofera orice spre deosebire de cei care ma cunosc de 5 ani.

Aberand: lumea e mare si noi suntem mici.  Fara noi lumea e nimic. Daca tu nu ai exista, lumea nu ar fi, Daca maine mori o sa moara si lumea. Lumea ta. In fiecare zi invatam ca suntem "nimeni" intr-o lume importanta. Azi, eu te invat ca tu esti lumea. Sentimentele noastre sunt mai presus de orice limita ce tinde la infinit. Gandurile noastre au viteza mai mare decat cea a luminii.


Imi pare rau ca "bruna" imi afecteaza judecata si nu pot sa iti scriu ceva corect gramatical si frumos.,
Nu stiu cine esti, Nu stiu in ce crezi. Nu stiu ce ma crezi. Nu stiu ce vrei. Nu stiu nimic, dar iti multumesc!

23 ianuarie-ganduri

A inceput anul. A inceput bine... "bini di tăt". Pentru unii, pentru mine a fost un dezastru,
-Alo!
-Ce faci Cosmina?
-Bine. Ma plimb prin parc.
-Cu cine?
-Singura...
Singura in cautarea linistii pierduta pe drumuri. Pierduta prin gari, prin statii de metrou, prin alti ani. Un ianuarie frumos. Cu nopti nebune de iarna si zile placute de primavara. In parc doar trandafirii fara flori iti soptesc "ceva nu e bine"- restul e primavara!

    Sesiunea imi curge prin vene la fiecare pas. De maine... de maine... de maine orice student e eminent. Azi ma plimb, azi privesc norii, simt parfumul iernii. Azi ma joc cu copiii, alerg mai repede ca vantul, dansez cu pescarusii rataciti. Locul meu e oricunde, dar aici nu mai e. A venit timpul sa imi iau zborul.
O zi frumoasa!

c.c.c.

2013-subREAL

      In 2013 m-am hotarat sa fiu eu. Sa fiu naiva si nebuna, enervanta si prostuta, iubitoare si lasa, razbunatoare si credula, visatoare si egoista.

      Am plecat spre Muzeul National de Arta Contemporana singura spunandu-mi : "am doar prieteni virtuali sau imaginari". Asa o sa fac tot anul- o sa cutreier muntii si strazile oraselor.
      Am descoperit un loc minunat cu oameni frumosi. Expozitia "subREAL Retrospect" m-a facut sa zambesc si sa imi amintesc ca in urma cu 5 ani imi urmam visele si faceam doar ce voiam- scriam despre comunism, primeam premii pentru asta- eram o rebela comunista. Initial m-a speriat arta contemporana, simteam ca sunt un lucru expirat aterizat in viitor.
Dan Mihaltianu, Calin Dan si Iosif Kiraly au facut din nimic ceva spectaculos. S-au jucat cu istoria, cu lucrurile simple, cu imaginatia lor si a mea. M-au facut sa ma simt bine in "casa" lor.
"Je t'aime, moi non plus"