Scrisoare de dragoste pentru nimeni

   Imi distrugi increderea in mine. Te joci cu inima mea asezata la usa ta. Ai prins-o in mainile tale in timp ce cadea, apoi ai strans-o atat de tare incat a inceput sa planga. Creierul tau fuge de suferinta, inima ta fuge de mine.

  Mi-am aruncat sentimentele in globul tau de cristal. Le-ai crezut fulgi de zapada. Erau fini si racoarea lor ti-a condimentat diminetile. Dar tu ai ales calea cea mai usoara, Plictiseala placuta, dragul meu!

   Vei avea cateva saptamani de fericire hranita de povesti inventate. Vei fi iubitul perfect zile in sir, amantul perfect nopti la rand. Intr-o noapte te vei aseza la geamul tau privind luminile orasului mort, fumul de tigara v-a invada intunericul, in mintea ta o singura intrebare "cine sunt?".

Vinovata sunt eu ca sunt fascinata de oameni, Vinovata e inima mea pentru ca se indragosteste de ciudati. Vinovat e sufletul meu care moare zilnic  Cand vei fi tu vinovat eu mi-am luat de mult  zborul.

Oscar si Tanti Flori

"Numai Dumnezeu are voie sa ma trezeasca". 

M-am indragostit de copilul lui Eric Emmanuel Schmitt. Si-a atins scopul facandu-ma sa ma gandesc ca suntem scriitorii propriilor noaste vieti. Noi alegem ce fel de carti vrem sa fim, putem sa scriem romane cu mii de pagini mediocre sau putem sa traim un haiku: "Viata mea toata:/ Frunze purtate de vant/ In prag de toamna,".

Povestea e frumoasa, ideea e buna. Luptele inflorite, spuse de Tanti Roz, m-au cam plictisit uneori. Dar toti avem in viata noastra o Tanti Roz care ne spune povesti in care nu triumfa binele sau raul. Povesti in care mintea si inima devin prieteni si eroi. Cand avem 10 ani credem toate povestile, la 20 de ani ne plictisesc, la 30 de ani le ascultam din respect pentru Tanti Flori, Tanti Maria sau Tanti Roz. Apoi ne dam seama ca Tanti a noastra s-a dus in lumea lui Oscar, ne e dor de povestile ei, povestile fara de care noi nu am fi devenit ceea ce suntem azi.

Oscar e simpatic si inteligent. Oscar e copilul din noi. Oscar zice :„Cucu, Tanti Roz“. Mi-a parut rau ca am citit cartea in format pdf. Am avut momente in care am vrut sa ii ating paginile si sa o simt pentru ca este o carte frumoasa. Mi-am amintit de Steinhardt si de cat de greu imi era sa ii citesc fericirea din jurnalul sau.

"Te munceai sa aduci zorile. Nu parea sa-ti iasa din prima, dar te straduiai,,," O carte gingasa care merita citita nu comentata.

De ce?

Ii tremurau mainile. Ii inghetau gandurile dinamice. Ii vibrau celulele in corp. Se ura pentru ca era persoana ultimei clipe. Se bucura ca in situatii de stres era foarte productiva, dar unii dorm- ea invata in ultimele ore. Mai erau 6 ore pana la examen. Ce putea sa faca in 6 ore? Putea sa danseze 6 ore intr-un club, putea sa zboare cu avionul 6 ore, putea sa mearga 6 ore cu trenul. Sau cele 6 ore puteau sa fie furate de somn- de acelasi vis de ani apusi.

A renuntat la somn demult. Somnul este placut doar dimineata atunci cand trupul cedeaza  si mintea se pierde in dezordinea corporala. O parte din ea a murit cand era mica. Acum incearca sa-si anime cealalta jumatate cu flirturi, pasiuni sinistre, plimbari nocturne prin parcuri pustii, imbratisari, saruturi, iubire, dor. Se hraneste cu nepasarea celorlalti incercand sa schimbe lumea.

Mersul ciudat o face sa para intangibila si inabordabila. Dar daca o atingi e un fluture fara aripi. Si-a ucis fericirea de ziua ei. Zambeste zilnic, dar trupul ei plange si se stinge incet. A fost odata o copila naiva care isi dorea sa construiasca munti, acum e un om cu un suflet ciuruit de aceeasi intrebare: "De ce? De ce azi?".

Tu nu o intelegi. Tu o cuprinzi in brate si zici "esti a mea", tu o faci sa zambeasca, tu ii inlocuiesti noptile cu dimineti. Tu nu o cunosti. Tu o saruti ca pe oricare, tu o crezi prostuta, tu vezi in ea un trup gingas. Tu nu stii de ce se panicheaza. Tu nu poti sa gandesti ca ea pentru ca nu te lasa in lumea ei.

O sa se joace cu mintea ta ani. Esti o pasiune pentru ea. S-a saturat de gandurile ei nocive. Acum cauta alte povesti pentru ca a ei a murit demult.
RAMAI!

La tine as vrea sa zbor.

Ne-am intalnit la magazinul de langa colt. Eram imbracata cu un palton verde si ma cautai printre zeci. Cand privirile noastre s-au intersectat te-am auzit: "Asta! E perfecta!". Era frig si ploua. Mana ta calda imi incalzea trupul lovit de stopii reci. Iti mangaiam usor degetele si ma inroseam cand ma priveai insistent.

Ti-ai dat seama ca imi este rau si m-ai adapostit sub haina ta, langa inima ta. M-am trezit acasa. Eram deshidratata si fragila. M-ai ingrijit, m-ai alintat, m-ai iubit.
Ti-am ascultat povestile despre iubirile pierdute. Am incercat sa iti fac zilele mai fericite. Te-am privit ziua cum te lupti cu proiectele de pe birou si noaptea cum admiri stelele. Am vrut sa fiu mereu alaturi de tine, dar in fiecare zi o parte din mine se stingea. Am vrut sa fiu ceea ce nu sunt, am vrut sa iti zambesc in fiecare dimineata.

Imi placea cand mana ta se adapostea in parul meu roscat si-mi sopteai "esti firava". Poate pentru tine am fost doar o floare, o lalea cumparata intr-o zi ploioasa de la magazinul de langa colt, un dar pentru iubita pierduta in seara respectiva. Pentru mine ai fost un suflet, o iubire imposibila.

Imi mor petalele, fiecare celula din mine se stinge cu gandul la tine.