Am uitat sa scriu. Am uitat sa traiesc. Imi trimit gandurile catre degetele ce se joaca cu tastatura doar in momentele de nebunie. Am desenat cuvinte cand am fost nebuna de dragoste, nebuna de fericire- acum sunt nebuna de mine.
Ma enerveaza oamenii care au uitat sa se respecte. Dragii mei, pentru a avea o viata frumoasa respectul este esential. Iubirea vine si pleaca. Dragostea pe care o credeti voi nemuritoare a murit de mullt timp. Cand iti alegi o persona alaturi de care sa iti petreci 5 minute din viata ta sau 50 de ani trebuie in primul rand sa stii ce e respectul. Cum credeti ca se ajunge la nunta de argint sau de aur? Cu batai? Cu tipete? Cu injuraturi?
Cu inselat? Nu neg ca initial acei oameni s-au iubit- poate multi dintre ei inca se iubesc. Dar pe parcursul a 50 de ani exista si vremuri in care mersul la restaurant devine privit la televizor, in care salariul initial al sotului din care domnita isi cumpara pantofi in fiecare luna devine bun doar pentru traiul zilnic. Daca atunci cand ajungi acasa dupa o zi ingrozitoate la serviciu iti iei partenera in brate si ii spui "esti minunata" esti pe drumul cel bun. Daca nu faci asta incearca sa inveti ce e respectul. As putea sa vorbesc zile intregi despre respectul uitat pe un colt de etajera, dar nu mai are rost...
Ma deranjeaza gandacii, luminile puternice, minciunile, cei care nu sunt in stare sa spuna ce simt. Nu mai inteleg lumea pentru ca nu ma inteleg pe mine. Nu imi gasesc locul. Il caut la 100b, dar nu e. Il caut in asternuturi animal print, dar doar ma amagesc. Il caut in culori mov pe pereti, in cutiile de la ikea, in trecut si in viitor. Uneori il gasesc toamna pe o banca intr-un parc in timp ce frunzele danseaza cu vantul. Alteori alerg zile intregi dupa el, ca babele care se urca in tramvai si pandesc un loc. Nu stiu unde e locul meu. Am nevoie de cineva sa ma ajute sa il gasesc. Am nevoie de mine.
Ma enerveaza cei care vad in mine o prada si nu ceea ce sunt eu in realitate. Ati uitat sa fiti prieteni . De ce cautati iubirea vietii voastre in mine cand de fapt aveti nevoie doar de o noapte cu inca una? Nu ma plang. Doar intreb pentru ca este foarte urat atunci cand refuzi un om sa iti dai seama ca el te voia doar pentru un anumit lucru. Nu are nevoie de prieteni, prieteni are destui. Cat dureaza la voi cuvintele frumoase si dragostea? O saptamana- pana primiti un NU. Moare oare dragostea? Sau nu a existat niciodata?
Ma deprima cei care vor sa se foloseasca de mine, cei care nu ma apreciaza. Cei care ma vad ca pe un covrig pe care trebuie sa il manance ca sa ajunga la desert. De ce nu aveti prieteni? Pentru ca nu stiti sa fiti prieteni. Pentru ca voi credeti ca fericirea voastra e mai importanta decat a celorlalti. Individual sunteti nimeni. Unul din 6 miliarde.
Eu sunt un nimeni. Un nimeni care s-a pierdut printre nimeni si nu se mai gaseste. Sper ca m-a luat valul si m-a dus acolo unde Dunarea se varsa in Marea Neagra. Sper ca m-a luat cerul sa imi arate sfintii despre care ma invata bunica atunci cand eram mica. Sper ca m-a luat Osho cu el in India. Speranta moare ultima... Sper sa ma regasesc
