Ahh! Imi plac discutiile interminabile. Imi plac intrebarile prostesti.
Si am iesit din casa pentru nimic. Nu am avut un scop, am avut un gand. Zilnic ma pierd printre gandurile mele si-mi place sa visez. Ma pierd noaptea pe la etajele superioare si uit drumul spre cotidian, Si-mi place- normal ca imi place pentru ca e frumos sa faci prostii, sa faci ce vrei, ce simti.
Uit de mine, uit cine sunt, ce vreau- doar traiesc. Si e asa frumos,,, Dar am uitat sa invat si asta pare sa fie o problema. Sunt un copil care a descoperit o jucarie noua si uita ca mai trebuie sa si manance.( Imi pare rau ca am uitat sa scriu corect. ). Cand eram mica nu stiam sa cer, nici acum nu stiu sa cer. Eram intr-un magazin, vedeam o jucarie (o carte, un magnet, o bicicleta) si in ziceam "cand o sa fiu mare o sa imi iau tot ce imi doresc". Sunt mare, nu mai vreau carti, nu mai vreau bicicleta. Vreau prieteni.
Vreau oameni care sa piarda noptile cu mine. Vreau oameni care sa fie ei insisi, care sa nu isi puna in fiecare zi o alta masca. Vreau ca atunci cand imbratisez pe cineva sa simt ca am imbratisat un prieten, ca acea persoana ma vrea in bratele sale. Vreau sa imi pierd cerceii prin asternuturi colorate. Vreau, dar ce dau?
Dau o jucarie din colectia mea imaginara acelei persoane care ma face sa zambesc zilnic. Dau o zi din viata mea cuiva care a avut o problema si are nevoie de cineva care sa asculte intamplari. Intind o mana catre omul care a alunecat pe gheata. Ma arunc in haos pentru tine.
Te vreau langa mine. TU, cel care te regasesti printre randuri. Si esti in multi. Si esti in multe. Mi-e dor de dragoste si de mare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu